ZeroKnots TechnologiesMuscleTiger

Note de cercetare MuscleTiger · Nr. 3

Antrenament split sau full body: ce spun meta-analizele

Puține discuții din sală se aprind mai repede decât aceasta: split sau full body? Aproape toată lumea are o părere fermă, iar aproape nimeni nu spune că nu contează. Cercetările arată că diferența este surprinzător de mică, atâta timp cât un lucru rămâne același.

Pe scurt

Când seturile săptămânale pe mușchi sunt egale, rutinele split și cele full-body dau câștiguri similare de forță și de masă musculară: 14 studii cu 392 de persoane nu au găsit nicio diferență semnificativă. Numărul de seturi săptămânale face diferența, indiferent cum se numește rutina. O sesiune full-body se simte mai intensă, iar un split lasă fiecare mușchi mai dureros; nu am găsit niciun studiu care să arate că vreuna dintre ele este mai greu de menținut, așa că alege după zilele pe care le ai.

Ca să vezi de ce, e util să observi ce schimbă de fapt cele două rutine. O rutină full-body antrenează fiecare mușchi în fiecare sesiune, de obicei de trei ori pe săptămână, deci fiecare mușchi este antrenat de trei ori pe săptămână. Un split împarte mușchii între zile, de exemplu mușchii de împingere într-o zi și cei de tracțiune în alta, așa că fiecare mușchi este de obicei antrenat o dată sau de două ori pe săptămână. Cele două rutine diferă prin cât de des este antrenat un mușchi și prin câte seturi primește la fiecare sesiune. Ele nu spun, prin ele însele, câte seturi primește un mușchi într-o săptămână.

Acest ultim număr, seturile săptămânale pe mușchi, se dovedește mai important decât formatul. În această notă ne uităm la ce spun meta-analizele (studii care adună multe alte studii) despre volumul săptămânal, despre frecvență și despre comparația directă dintre split și full body. Spunem cât de puternice sunt dovezile și ce mai rămâne de ales. Cifrele provin din studii publicate, enumerate la final; acolo unde calculăm ceva noi înșine, o spunem.

1. Două numere care descriu orice rutină

Indiferent cum se numește rutina, ea poate fi descrisă prin două numere pentru fiecare mușchi: de câte ori pe săptămână este antrenat și câte seturi efective primește în acele zile. Produsul lor este volumul săptămânal:

S  =  f⋅s(1)S \;=\; f \cdot s \tag{1}

unde ff este frecvența (zilele de antrenament pe săptămână pentru acel mușchi), ss este numărul de seturi pe sesiune pentru acel mușchi, iar SS este numărul de seturi săptămânale. Același SS poate fi atins în moduri foarte diferite. Tabelul arată exemple pentru 12 seturi săptămânale pe mușchi.

Rutină (exemplu)Frecvența ffSeturi pe sesiune ssSeturi săptămânale SS
Full body, 3 zile pe săptămână3412
Upper / lower, 4 zile pe săptămână2612
Push / pull / legs, 6 zile pe săptămână2612
Split clasic pe grupe musculare, 5 zile pe săptămână11212

Toate patru oferă același volum săptămânal. Întrebarea „split sau full body” este, deci, de fapt două întrebări: contează volumul săptămânal și contează cum este el împărțit pe zile?

2. Volumul: numărul care contează

Schoenfeld et al. [7] au adunat 15 studii (34 de grupe de tratament) și au găsit o relație gradată între seturile săptămânale și creșterea musculară: fiecare set săptămânal în plus era asociat cu un câștig mai mare cu aproximativ 0.37 puncte procentuale, iar diferența dintre grupele cu volum mai mare și cele cu volum mai mic era de aproximativ 3.9%. O precauție din aceeași analiză: când seturile au fost grupate în mai puțin de 5, 5 până la 9 și 10 sau mai multe pe mușchi, efectul a arătat doar o tendință (P = 0.074), deci pragurile exacte nu sunt stabilite ferm.

O analiză mai mare, realizată de Pelland et al. [8], a adunat 67 de studii cu 2 058 de participanți și a confirmat că atât dimensiunea mușchilor, cât și forța cresc odată cu volumul săptămânal, cu randament descrescător, mult mai pronunțat pentru forță. O revizuire „umbrelă” a 14 meta-analize [9] a concluzionat că volumul este singura variabilă de antrenament cu o relație doză-răspuns observată pentru hipertrofie și recomandă cel puțin aproximativ 10 seturi săptămânale pe grupă musculară.

3. Frecvența: la început părea importantă, apoi nu

În 2016, Schoenfeld et al. [3] au adunat zece studii și au constatat că antrenarea unui mușchi mai des era asociată cu un efect de hipertrofie mai mare (0.49 față de 0.30). Ei au concluzionat că grupele musculare mari ar trebui antrenate cel puțin de două ori pe săptămână.

Comparațiile de acest tip au o capcană: un grup care antrenează un mușchi mai des face adesea și mai multe seturi în total, așa că frecvența și volumul se amestecă. Aceiași autori au repetat, deci, analiza în 2019 [2], cu 25 de studii, și au separat studiile cu volum egalat de celelalte. Când volumul era egal, nu a existat nicio diferență semnificativă între frecvența mai mică și cea mai mare, inclusiv pentru partea superioară și cea inferioară a corpului analizate separat și pentru măsurătorile directe ale creșterii musculare. Când volumul nu era egal, frecvența mai mare arăta un avantaj modest, lucru de așteptat dacă seturile suplimentare fac treaba. Ei au concluzionat că există dovezi puternice că frecvența nu afectează semnificativ și relevant hipertrofia atunci când volumul este egalat și că oamenii pot alege o frecvență săptămânală pe mușchi în funcție de preferințe.

Un preprint din 2026, încă nerevizuit de colegi, a analizat doar studiile cu volum egalat [10]: 16 studii cu 380 de participanți, care comparau una până la trei sesiuni pe mușchi pe săptămână. Efectul frecvenței a fost neglijabil și nesemnificativ (Hedges' g = −0.06, interval de încredere de 95% −0.24 până la 0.13). Aici g este diferența dintre grupe exprimată în unități de abatere standard, deci 0.06 este neglijabil. Autorii evaluează certitudinea dovezilor ca fiind scăzută până la foarte scăzută și notează că majoritatea studiilor au măsurat grosimea musculară, care nu urmărește perfect creșterea întregului mușchi. Pelland et al. [8] au constatat, de asemenea, că efectul frecvenței asupra hipertrofiei era compatibil cu unul neglijabil.

4. Split față de full body, față în față

Comparația directă a fost reunită într-o singură meta-analiză: Ramos-Campo et al. [1] au inclus 14 studii cu 392 de participanți (196 în fiecare braț) care au comparat rutinele split și full-body. Programele au durat între 4 și 12 săptămâni, vârsta medie a fost de 25 de ani, iar 11 din cele 14 studii au fost pe bărbați; doar trei au inclus și femei. Zece studii au avut un risc scăzut de bias, iar patru au avut unele îngrijorări. Forța a fost măsurată ca maximul pentru o repetare (1RM) la presa pe bancă și la un exercițiu pentru membrele inferioare, iar creșterea ca suprafața secțiunii transversale a trei mușchi și ca masa corporală fără grăsime.

Lucrarea lor prezintă rezultatele în tabele greu de citit, așa că le-am desenat din nou. Fiecare studiu dă o singură cifră: cât a câștigat în plus grupa full-body față de grupa split, în puncte procentuale de îmbunătățire față de nivelul inițial. Un pătrat este estimarea studiului, iar linia este intervalul lui de încredere de 95%, adică domeniul de valori compatibile cu datele acelui studiu. Rombul verde este rezultatul agregat. Pătratele mai mari sunt studiile care contează mai mult, pentru că sunt mai precise. O linie care traversează linia portocalie de zero nu poate deosebi cele două rutine.

Două grafice forest cu diferența de creștere a forței între rutinele full-body și split, la presa pe bancă și la membrele inferioare, cu câte 14 studii fiecare. Fiecare interval al studiilor traversează zero, la fel și ambele estimări agregate.
Figura 1. Creșterea forței, full body minus split, pe studii. Date din Ramos-Campo et al. [1], desenate din nou pe baza mediilor și abaterilor standard pe studiu. Estimarea agregată este de 1.2 puncte procentuale pentru presa pe bancă (IÎ de 95% −1.3 până la 3.7) și de 2.5 pentru membrele inferioare (−2.1 până la 7.1). Eterogenitatea este I² = 0% în ambele cazuri, ceea ce înseamnă că studiile nu se contrazic mai mult decât ar produce singură întâmplarea.

Uită-te întâi la liniile individuale. Ele sunt lungi: de la −30 până la +30 de puncte în cele mai mici studii. Este de așteptat. Majoritatea grupelor aveau doar 9 până la 15 persoane, iar câștigurile persoanelor individuale diferă mult (abaterea standard a câștigului este adesea de 20 până la 40%), așa că niciun studiu singur nu poate fixa diferența. Tocmai de aceea studiile au fost reunite și de ce un singur experiment care arată câștigul unei rutine, în oricare direcție, înseamnă puțin.

Imaginea se schimbă când toate cele 14 sunt citite împreună. Niciun studiu nu a găsit un avantaj clar pentru niciuna dintre rutine, iar estimările se grupează în jurul lui zero din ambele părți: la presa pe bancă, 10 din 14 se află ușor de partea full-body, 3 de partea split, iar unul exact la zero; la membrele inferioare, 10 și 4. Intervalul agregat este mult mai strâns decât orice linie individuală. Pentru presa pe bancă, el exclude un avantaj al split-ului mai mare de aproximativ 1.3 puncte și un avantaj al full-body mai mare de aproximativ 3.7 puncte, pentru câștiguri care au fost în medie în jur de 9 până la 10%. Concluzia este, deci, clară: pe 14 studii independente, cu populații și programe diferite, indiferent ce rutină a fost folosită, câștigurile au ieșit la câteva procente unele de altele. Ușoara înclinație spre full body se află în zgomot, iar diferențe mici nu pot fi excluse. O precizare despre cifra de eterogenitate: I² = 0% înseamnă că studiile nu se contrazic mai mult decât permite incertitudinea lor mare, ceea ce este un test slab când fiecare studiu este atât de imprecis.

Lucrarea a reunit și mărimea mușchilor. Ca să comparăm forța și creșterea pe aceeași scală, am recalculat fiecare rezultat ca diferență standardizată (Hedges' g), care exprimă diferența în unități de abatere standard. Recalcularea noastră din datele pe studiu reproduce valorile agregate ale autorilor pentru cele cinci rezultate brute.

Grafic cu puncte al diferenței standardizate între rutinele full-body și split pentru șase rezultate. Toate estimările sunt aproape de zero, iar toate intervalele includ zero.
Figura 2. Diferența standardizată g (full body minus split) pentru fiecare rezultat, cu intervale de încredere de 95%; k este numărul de studii. Banda umbrită marchează diferențele sub 0.2, de obicei considerate neglijabile. Pentru masa corporală fără grăsime, rezumatul lucrării dă o diferență brută de −0.07 (−1.59 până la 1.44), în timp ce graficul lor forest este pe o scală standardizată; punctul afișat urmează graficul. Rombul este media simplă a celor șase estimări, 0.03. Este doar un rezumat de orientare, deoarece rezultatele provin parțial de la aceiași participanți.

Toate cele șase estimări se află în aproximativ 0.08 abateri standard de zero, iar toate intervalele includ zero. Diferența medie este de 0.03 abateri standard, adică neglijabilă. Autorii au concluzionat că, atunci când volumul este egalat, o rutină split sau full-body nu afectează semnificativ nici forța, nici hipertrofia și că oamenii pot alege în funcție de preferințe.

Limitele sunt reale. Studiile au fost scurte, în mare parte pe bărbați tineri, și au măsurat dimensiunea mușchilor prin metode diferite (mai ales ultrasunete). Intervalul pentru fiecare mușchi este mai larg decât pentru forță, aproximativ ±0.3 abateri standard, deci diferențele mici nu pot fi excluse.

Două studii individuale arată cum studiile mici pot părea diferite între ele. Schoenfeld et al. [5] au comparat un split (fiecare mușchi o dată pe săptămână) cu o rutină total-body (de trei ori pe săptămână) la 20 de bărbați bine antrenați. Grosimea flexorilor antebrațului a crescut mai mult cu rutina total-body, fără nicio diferență a forței maxime, iar autorii au sugerat un posibil beneficiu al frecvenței mai mari. Saric et al. [6] au comparat antrenamentul de trei ori și de șase ori pe săptămână, cu volum egal, la 27 de bărbați antrenați, timp de șase săptămâni. Câștigurile de forță au fost similare (partea superioară +4% față de +6%, partea inferioară +22% față de +18%), la fel ca majoritatea câștigurilor de grosime, deși doar grupa cu trei sesiuni a crescut semnificativ grosimea flexorilor cotului (+7%). Rezultatele pe mușchi individuali oscilează mult în studiile de această dimensiune, de aceea reunirea lor este utilă.

5. Forța poate fi puțin diferită

Pentru forță, imaginea este mai puțin clară. Grgic et al. [4] au adunat 22 de studii și au constatat că câștigurile de forță cresc odată cu frecvența: mărimile efectului au fost de 0.74, 0.82, 0.93 și 1.08 pentru antrenarea de 1, 2, 3 și respectiv 4 sau mai multe ori pe săptămână. Dar în subgrupul cu volum egalat, frecvența nu a avut un efect semnificativ (p = 0.421), deci beneficiul aparent pare să vină în mare parte din volumul suplimentar. O analiză mai recentă [8] a constatat că, spre deosebire de hipertrofie, efectul frecvenței asupra forței poate fi identificat, cu randament descrescător. Un posibil motiv este că ridicările sunt o abilitate, iar exersarea lor mai des ajută, dar aceasta este o ipoteză, iar studiile nu au testat-o.

6. Este o sesiune full-body mai grea?

O obiecție frecventă sună așa: chiar dacă rezultatele sunt aceleași, antrenarea întregului corp într-o singură sesiune este mai solicitantă decât antrenarea unuia sau a două grupe de mușchi. Sună plauzibil, iar dovezile directe sunt puține, așa că iată ce există.

Cel mai apropiat test al „mai multei munci într-o singură ședință” este un studiu crossover realizat de Pedersen et al. [11]. Douăzeci și trei de femei antrenate au făcut aceleași 18 seturi de exerciții pentru partea inferioară fie într-o singură sesiune de 46 de minute, fie în două sesiuni la 3.5 până la 5 ore distanță, în aceeași zi (43 de minute în total). Studiul nu compară un split cu o săptămână full-body; testează doar cum se simte o sesiune mai lungă. Sesiunea lungă a fost evaluată ca fiind mai solicitantă (7 față de 6 din 10) și mai neplăcută (6 față de 5). Pe o scală a fost evaluată ca fiind mai plăcută, dar plăcerea nu a diferit, iar disponibilitatea de a antrena peste 24 de ore nu a diferit. Două sesiuni au permis cu aproximativ 3% mai multe repetări (169 față de 164). Când au fost întrebate ce ar alege pentru antrenamentul regulat, 22 din cele 23 de femei au ales sesiunea lungă, mai ales pentru că le-a scutit de a doua deplasare la sală și pentru că le-a plăcut senzația unui antrenament intens.

Al doilea lucru pe care oamenii îl simt este durerea musculară, iar aici imaginea este opusă obiecției. Carneiro et al. [12] au urmărit 23 de bărbați bine antrenați timp de 8 săptămâni, cu aceleași 75 de seturi pe săptămână, cinci zile pe săptămână. Un grup a antrenat fiecare mușchi în fiecare zi, cu unu sau două seturi pe exercițiu. Celălalt a antrenat o zonă a corpului pe zi, cu zece seturi pe exercițiu. Durerea musculară, pe o scală de la 0 la 10, a fost mai mare în grupa split în săptămânile 1, 4 și 8, pentru toate cele cinci zone măsurate. Lucrarea raportează că durerea grupei split a fost de aproximativ 3.5 până la 7.5 ori mai mare, în funcție de mușchi și de săptămână, cu aceste cifre preluate din studiul anterior al aceluiași grup [13], pe care nu l-am citit integral. Aceeași lucrare arată că grupa full-body a slăbit grăsime (−0.8 kg), în timp ce grupa split a câștigat puțin (+0.3 kg), p = 0.04, ceea ce autorii leagă de faptul că durerea reduce activitatea zilnică. Tratăm această ultimă parte cu precauție: este un rezultat secundar la 23 de persoane, grupa full-body a făcut mai multă muncă totală din cauza seturilor de încălzire în plus, iar activitatea zilnică nu a fost măsurată.

Pus cap la cap, dovezile nu spun că full body este mai greu. O sesiune cu mai multă muncă se simte mai solicitantă, dar femeile antrenate au apreciat-o și s-au recuperat la fel de bine. O rutină care pune multe seturi pe un mușchi într-o zi lasă acel mușchi mai dureros. Sarcina este mutată dintr-un loc în altul, fără să crească, iar ambele studii sunt mici, scurte și făcute doar pe persoane antrenate.

7. Este mai greu de menținut?

Aceasta este întrebarea care îi interesează de fapt pe oameni, iar niciun studiu găsit nu răspunde direct. Nu am găsit niciun experiment care să fi urmărit oameni pe un split și pe un full-body timp de luni, în viața de zi cu zi, și să fi comparat cine a renunțat. Ce există sunt dovezi indirecte.

Așadar, răspunsul sincer pentru un prieten care spune că full body este mai greu de menținut este că poate fi așa pentru unii și mai ușor pentru alții. O rutină full-body necesită mai puține sesiuni pe săptămână pentru același număr de seturi pe mușchi, dar fiecare sesiune este mai lungă. Un split are sesiuni mai scurte, dar ai nevoie de mai multe zile. Care dintre acestea ți se potrivește depinde de program și de preferințe, iar studiile nu arată că oricare dintre ele te costă rezultate.

8. Ce nu pot spune dovezile

Rezultate

ÎntrebareCe spun dovezileCât de solide sunt
Contează volumul săptămânal?Da: mai multe seturi săptămânale aduc mai multă creștere, cu randament descrescător [7], [8], [9]Mai multe analize agregate
Contează frecvența când seturile săptămânale sunt egale (creșterea musculară)?Nu s-a detectat nicio diferență relevantă [2], [10]Puternice, dar studiile sunt mici și scurte
Split față de full body, directNicio diferență semnificativă la forță sau la creștere [1]14 studii, 392 de persoane
Contează frecvența pentru forță?Beneficiul aparent vine în mare parte din volumul suplimentar [4]; o analiză mai nouă găsește un efect mic [8]Mixte
Este o sesiune full-body mai grea?O sesiune mai lungă se simte mai solicitantă, dar nu mai puțin plăcută, cu o disponibilitate similară a doua zi [11]; un split a dat mai multă durere musculară [12]Două studii mici
Este mai greu de menținut?Nicio dovadă directă; prezență de 98% față de 97% într-un studiu supravegheat de 8 săptămâni [12]Foarte slabe
Pentru cine și pentru cât timp?În mare parte bărbați tineri, pe durata de la săptămâni până la luniLimitează concluziile

Cum folosim asta în MuscleTiger

Aplicația nu impune niciun format: îți construiești propriile rutine, split sau full body, iar antrenorii pot trimite programe celor pe care îi coordonează. Progresul de forță este afișat pe grupe musculare, ca să vezi cum se descurcă fiecare parte a corpului, indiferent de rutina pe care o urmezi.

Vezi MuscleTiger

Concluzii

Limitele acestei note. Ea descrie medii de grup din studii făcute în mare parte pe bărbați tineri. Preferințele individuale, experiența, accidentările și programul diferă de la om la om. Este informație generală și nu înlocuiește sfatul medical; dacă ai o accidentare sau o afecțiune medicală, discută cu un medic sau cu un antrenor calificat înainte de a schimba antrenamentul.

Surse

  1. Ramos-Campo DJ, Benito-Peinado PJ, Andreu-Caravaca L, Rojo-Tirado MA, Rubio-Arias JA. Efficacy of split versus full-body resistance training on strength and muscle growth: a systematic review with meta-analysis. J Strength Cond Res 2024;38(7):1330–40. doi:10.1519/jsc.0000000000004774
  2. Schoenfeld BJ, Grgic J, Krieger J. How many times per week should a muscle be trained to maximize muscle hypertrophy? A systematic review and meta-analysis of studies examining the effects of resistance training frequency. J Sports Sci 2019;37(11):1286–95. doi:10.1080/02640414.2018.1555906
  3. Schoenfeld BJ, Ogborn D, Krieger JW. Effects of resistance training frequency on measures of muscle hypertrophy: a systematic review and meta-analysis. Sports Med 2016;46(11):1689–97. doi:10.1007/s40279-016-0543-8
  4. Grgic J, Schoenfeld BJ, Davies TB, Lazinica B, Krieger JW, Pedisic Z. Effect of resistance training frequency on gains in muscular strength: a systematic review and meta-analysis. Sports Med 2018;48(5):1207–20. doi:10.1007/s40279-018-0872-x
  5. Schoenfeld BJ, Ratamess NA, Peterson MD, Contreras B, Tiryaki-Sonmez G, Alvar BA. Influence of resistance training frequency on muscular adaptations in well-trained men. J Strength Cond Res 2015;29(7):1821–9. doi:10.1519/jsc.0000000000000970
  6. Saric J, Lisica D, Orlic I, Grgic J, Krieger JW, Vuk S, Schoenfeld BJ. Resistance training frequencies of 3 and 6 times per week produce similar muscular adaptations in resistance-trained men. J Strength Cond Res 2019;33(7S):S122–9. doi:10.1519/jsc.0000000000002909
  7. Schoenfeld BJ, Ogborn D, Krieger JW. Dose-response relationship between weekly resistance training volume and increases in muscle mass: a systematic review and meta-analysis. J Sports Sci 2017;35(11):1073–82. doi:10.1080/02640414.2016.1210197
  8. Pelland JC, Remmert JF, Robinson ZP, Hinson SR, Zourdos MC. The resistance training dose response: meta-regressions exploring the effects of weekly volume and frequency on muscle hypertrophy and strength gains. Sports Med 2026;56:481–505. doi:10.1007/s40279-025-02344-w
  9. Bernárdez-Vázquez R, Raya-González J, Castillo D, Beato M. Resistance training variables for optimization of muscle hypertrophy: an umbrella review. Front Sports Act Living 2022;4:949021. doi:10.3389/fspor.2022.949021
  10. Resistance training frequency and muscle hypertrophy: a systematic review and meta-analysis of volume-equated trials. medRxiv 2026 (preprint, fără evaluare de la colegi). medrxiv.org
  11. Pedersen H, Saeterbakken AH, Fimland MS, Iversen VM, Schoenfeld BJ, Stien N, Andersen V. Effects of one long vs. two short resistance training sessions on training volume and affective responses in resistance-trained women. Front Psychol 2022;13:1010596. doi:10.3389/fpsyg.2022.1010596
  12. Carneiro MAS, Nunes PRP, Souza MVC, Assumpção CO, Orsatti FL. Full-body resistance training promotes greater fat mass loss than a split-body routine in well-trained males: a randomized trial. Eur J Sport Sci 2024;24(6):846–54. doi:10.1002/ejsc.12104
  13. Gomes GK, Franco CM, Nunes PRP, Orsatti FL. High-frequency resistance training is not more effective than low-frequency resistance training in increasing muscle mass and strength in well-trained men. J Strength Cond Res 2019;33(Suppl 1):S130–9. doi:10.1519/JSC.0000000000002559 (date despre durere musculară, așa cum sunt raportate în [12])