ZeroKnots TechnologiesMuscleTiger

Note de cercetare MuscleTiger · Nr. 2

Câte calorii ar trebui să mănânc pe zi: cum se stabilește ținta zilnică, ce este susținut și ce este convenție

Fiecare calculator de calorii se termină cu un singur număr. În spatele acestui număr stau mai multe decizii separate: cât arzi, cât de repede ar trebui să slăbești, cât de jos este prea jos și cum să împarți caloriile între proteine, grăsimi și carbohidrați. Unele dintre aceste decizii sunt bine susținute de cercetări. Altele sunt convenția cuiva.

Pe scurt

Un calculator de calorii reprezintă mai multe decizii separate, de calități foarte diferite. Ecuația energiei de repaus și recomandarea privind proteinele sunt bine susținute, în timp ce multiplicatorii de activitate, ritmul de slăbire și cele mai mici niveluri calorice sunt intervale sau convenții. Tratează numărul ca pe un punct de plecare și ajustează-l după propriile cântăriri; dacă ridici greutăți, slăbește lent, iar dacă ești femeie care se antrenează, păstrează aportul peste disponibilitatea ta energetică.

Privind părțile una câte una este util, pentru că fiecare are o calitate foarte diferită. Ecuația pentru energia de repaus este solidă. Multiplicatorii pentru activitate sunt intervale. Ritmul recomandat de scădere în greutate provine în principal din studii pe sportivi slabi. Cele mai mici niveluri calorice „sigure” sunt o tradiție. Proteinele sunt bine studiate, în timp ce grăsimile și carbohidrații sunt date ca intervale largi.

În această notă parcurgem aceste decizii în ordinea în care le ia un calculator, spunem ce susțin dovezile și unde am făcut noi o alegere, și explicăm de ce macronutrienții au nevoie de limite la obiective calorice scăzute. Un tabel spre final rezumă cât de bine este susținută fiecare decizie. Aceasta este a doua notă din serie; prima, despre prognozele greutății, explică de ce o țintă calorică trebuie tratată ca un punct de plecare, care nu promite nimic.

1. Cât arzi

Energia de repaus

Majoritatea calculatoarelor pornesc de la ecuația Mifflin–St Jeor, derivată din măsurători pe 498 de adulți sănătoși cu vârste între 19 și 78 de ani [1]. În forma sa simplificată, energia metabolică de repaus este

BMR  =  10 m+6.25 h−5 a+s,s={+5ba˘rbați−161femei(1)\mathrm{BMR} \;=\; 10\,m + 6.25\,h - 5\,a + s, \qquad s = \begin{cases} +5 & \text{bărbați} \\ -161 & \text{femei} \end{cases} \tag{1}

unde mm este greutatea corporală în kg, hh este înălțimea în cm, aa este vârsta în ani, iar ss este o constantă care depinde de sex. Autorii au constatat că această simplificare nu a redus acuratețea ajustării complete [1].

O revizuire sistematică realizată de Frankenfield et al. [2] a comparat ecuațiile uzuale și a constatat că Mifflin–St Jeor a prezis rata metabolică de repaus în limita a 10% față de valoarea măsurată la mai mulți oameni nesupraponderali și supraponderali decât oricare altă ecuație. Aceeași revizuire avertizează că erorile pentru persoane individuale pot fi încă vizibile. În prima notă am pus astfel de erori în perspectivă: câteva procente din cheltuiala zilnică înseamnă cam o felie sau două de pâine.

De la energia de repaus la energia totală

Cheltuiala zilnică totală este energia de repaus înmulțită cu un nivel de activitate fizică (PAL):

TDEE  =  BMR⋅PAL(2)\mathrm{TDEE} \;=\; \mathrm{BMR} \cdot \mathrm{PAL} \tag{2}

Consultarea de experți FAO/OMS/UNU [3] oferă intervale pentru stiluri de viață tipice: aproximativ 1.40 până la 1.69 pentru activitate sedentară sau ușoară, 1.70 până la 1.99 pentru activitate moderată și 2.00 până la 2.40 pentru activitate intensă, observând că valorile peste 2.40 sunt greu de menținut pe termen lung. Nivelurile noastre de activitate se încadrează în aceste intervale; valoarea exactă din fiecare interval este alegerea noastră, iar în aplicație ea se derivă din istoricul tău de pași atunci când Apple Health este conectat.

O mică corecție în timpul dietei

Cheltuiala măsurată în timpul unei diete tinde să iasă mai mică decât prevede o formulă. Leibel et al. [8] au constatat că, după ce oamenii și-au menținut greutatea cu cel puțin 10% sub nivelul obișnuit, cheltuiala totală a scăzut cu aproximativ 6 kcal pe kilogram de masă fără grăsime pe zi la persoanele care nu fuseseră niciodată supraponderale, mai mult decât poate explica doar pierderea de masă. Cât timp scopul este scăderea în greutate, reducem deci estimarea cu câteva procente. Mărimea corecției provine din analiza unui tracker comercial asupra propriilor utilizatori; niciun studiu controlat nu o susține, iar sursele nu sunt de acord cu privire la modul în care se dezvoltă o astfel de adaptare. Roberts et al. [4], citându-l pe Leibel, raportează că activitatea din afara antrenamentului scade cu aproximativ 262 kcal/zi după o pierdere de 10% și cu aproximativ 500 kcal/zi după 20%, ceea ce depinde de cantitatea de kilograme pierdute, iar viteza are un rol secundar. Breit et al. [9], folosind metoda de referință (standardul de aur), au măsurat doar cu aproximativ 4% mai puțină cheltuială în prima lună, care s-a recuperat parțial mai târziu. Corecția noastră constantă este mai apropiată de a doua imagine.

2. Cât de repede să slăbești

Recomandarea clinică obișnuită este un deficit de 500 până la 1 000 kcal pe zi, ceea ce corespunde aproximativ la 0.45 până la 0.9 kg pe săptămână [10]. Sportivii care vor să păstreze mușchii sunt sfătuiți să meargă mai lent. Roberts et al. [4] analizează dovezile pentru sportivii de bodybuilding și de physique în pregătirea pentru competiție și concluzionează că ritmurile de 0.5% din masa corporală pe săptămână sau mai puțin sunt preferabile pentru limitarea pierderii masei fără grăsime.

Cel mai cunoscut studiu care susține aceasta este Garthe et al. [5]: 24 de sportivi de elită care se antrenau cu greutăți de patru ori pe săptămână au fost puși fie pe o dietă mai lentă, fie pe una mai rapidă. Grupul mai lent a planificat o scădere de 0.7% din masa corporală pe săptămână (a realizat 0.7 ± 0.8%) și a câștigat aproximativ 2.1% în masă magră. Grupul mai rapid a planificat 1.4% pe săptămână (a realizat 1.0 ± 0.4%) și nu a câștigat masă magră (−0.2%). Ambele grupuri au slăbit aproximativ aceeași cantitate, în jur de 5.5% din masa corporală; dieta mai lentă a durat pur și simplu mai mult (8.5 săptămâni față de 5.3). Un ritm mai lent este la fel de eficient în scăderea în greutate, iar schimbul este timp pentru mușchi.

Exprimăm ritmul ca pondere din masa corporală pe săptămână, între aproximativ 0.5% și 1%, cu un ritm mai rapid permis atunci când indicele masei corporale (IMC) este mai mare și există mai multă grăsime de pierdut. Dovezile care stau la baza acestui lucru provin de la sportivi slabi, așa că aplicarea lui la populația generală și legarea ritmului de IMC este extrapolarea noastră. Deficitul zilnic urmează direct din ritm și din densitatea energetică a schimbării greutății, prezentată în prima notă:

D  =  r  m  ρ7(3)D \;=\; \frac{r\; m\; \rho}{7} \tag{3}

Aici rr este scăderea săptămânală țintă ca pondere din masa corporală, mm este greutatea corporală (kg), iar ρ=9,100\rho = 9{,}100 kcal/kg este densitatea energetică efectivă a unei schimbări a greutății corporale; împărțirea la 7 transformă o cantitate săptămânală într-una zilnică. De exemplu, un bărbat de 80 kg care își propune 0.5% pe săptămână pierde 0.4 kg pe săptămână, ceea ce necesită un deficit de aproximativ 0.4 × 9 100 / 7 ≈ 520 kcal pe zi.

Acest exemplu merită o observație. Murphy și Koehler [6], într-o metaanaliză a persoanelor care fac antrenament de rezistență, recomandă evitarea deficitelor mai mari de aproximativ 500 kcal pe zi dacă scopul este păstrarea masei magre. La capătul inferior al intervalului nostru de ritm suntem chiar pe această limită, iar cu cât mergi mai lent, cu atât mai bine pentru mușchi. Dacă ridici greutăți și vrei să îți protejezi mușchii, capătul inferior al intervalului, sau chiar sub el, este alegerea rezonabilă.

Aceeași logică funcționează în sens invers pentru cei care vor să ia în greutate. Adăugăm un surplus modest de câteva sute de kcal peste întreținere (aproximativ o zecime din ea). Aceasta este alegerea noastră și nu are la bază un optim măsurat: dovezile pentru cel mai bun surplus sunt limitate, iar un surplus mai mare adaugă mai ales grăsime, fără să accelereze creșterea mușchilor.

3. Cât de jos este prea jos

Două limite țin ținta calorică departe de extrem. Prima este un plafon al deficitului zilnic, care în cazul nostru este de 1 000 kcal. Se potrivește cu capătul superior al recomandării clinice generale [10] și este de două ori limita pe care o sugerează metaanaliza de mai sus pentru păstrarea masei magre [6]. Considerăm că este o limită de siguranță.

A doua este un prag absolut al obiectivului caloric zilnic. Ghidul clinic reprodus în [10] indică 1 000 până la 1 200 kcal pe zi pentru femei și 1 200 până la 1 500 kcal pe zi pentru bărbați ca diete hipocalorice acceptabile. Noi folosim 1 200 și 1 500 kcal, capătul superior al acestor intervale, și în plus nu coborâm niciodată sub energia de repaus a unei persoane cu greutate normală pentru înălțimea ta. Aceste praguri sunt o convenție și este posibil să nu se potrivească fiecărui corp.

Un prag fix are un punct slab: ignoră cât de mare ești și cât te antrenezi. Cercetătorii folosesc o măsură numită disponibilitate energetică: caloriile pe care le consumi minus caloriile cheltuite pe antrenament, împărțite la masa fără grăsime (tot ce este în corp în afară de grăsime). Roberts et al. [4] notează că pentru sportive ar trebui să rămână la aproximativ 30 kcal pe kilogram de masă fără grăsime pe zi sau mai mult, pentru a evita tulburările menstruale. Ca ilustrare, o femeie care cântărește 60 kg și are aproximativ 45 kg de masă fără grăsime are nevoie de 45 × 30 = 1 350 kcal pe zi rămase după antrenament. Dacă antrenamentul arde 400 kcal, ea trebuie să mănânce aproximativ 1 750 kcal, mult peste pragul de 1 200 kcal.

Ce sunt tulburările menstruale și de ce contează? Înseamnă cicluri neregulate sau perioade absente. Ele sunt semnul vizibil că organismul, cu energie insuficientă, a oprit funcții pe care le poate lăsa deoparte pentru moment, inclusiv hormonii reproductivi. Roberts et al. [4] raportează că asemenea tulburări sunt frecvente la sportivele de bodybuilding și de physique în timpul pregătirii pentru competiție. Pentru cineva aflat la dietă, un ciclu care devine neregulat sau se oprește este deci un semn de avertizare, care nu trebuie privit drept un efect secundar inofensiv, iar răspunsul rezonabil este să mănânci mai mult și să discuți cu un medic.

Am integrat această verificare în obiectivul caloric. Pentru femei, obiectivul nu poate coborî sub

Gmin⁡  =  30⋅FFM+Etraining(4)G_{\min} \;=\; 30 \cdot \mathrm{FFM} + E_{\text{training}} \tag{4}

unde FFM\mathrm{FFM} este masa fără grăsime în kg, iar EtrainingE_{\text{training}} este energia zilnică medie a antrenamentului tău. Estimăm masa fără grăsime din înălțime și greutate cu ecuația Boer [11], pentru că aplicația nu măsoară compoziția corporală, iar energia antrenamentului o estimăm din răspunsurile tale de la început (sesiuni pe săptămână și durata lor). Obiectivul nu este împins niciodată peste întreținere, deci pragul poate doar să elimine un deficit, nu să creeze un surplus. Pentru majoritatea oamenilor pragul nu se aplică, pentru că obiectivul lor este deja peste el. Contează pentru femeile care sunt înalte sau grele, care se antrenează mult sau a căror rată de scădere este mare: pentru ele reduce deficitul. Îl aplicăm femeilor pentru că cifra de 30 kcal/kg provine din studii pe femei.

4. Proteine, grăsimi și carbohidrați

Proteine

Proteinele au cele mai solide dovezi dintre cele trei. Roberts et al. [4] susțin 1.8 până la 2.7 g pe kilogram pe zi în timpul pregătirii pentru competiție și descriu un interval convergent de 1.6 până la 2.7 g/kg/zi între grupurile de cercetare. Morton et al. [7] au reunit 49 de studii cu 1 863 de participanți și au constatat că aporturile peste aproximativ 1.6 g/kg/zi nu au adăugat nimic la creșterea masei fără grăsime din antrenamentul de forță. În timpul unui deficit, un aport mai mare ajută la păstrarea masei magre, de aceea recomandările pentru sportivii aflați la dietă sunt mai ridicate. Într-un studiu de patru săptămâni cu un deficit energetic de 40%, 2.4 g/kg au păstrat mai multă masă magră decât 1.2 g/kg (Longland et al., după cum este raportat în [4]).

Noi folosim aproximativ 2 g/kg, ușor mai puțin atunci când scopul este menținerea sau creșterea în greutate. Pentru persoanele mult peste greutatea-țintă calculăm pe baza greutății-țintă, iar proteina o limităm la o pondere din caloriile totale, astfel încât la obiective calorice scăzute să nu împingă afară celelalte macronutrienți.

Grăsimi și carbohidrați

Pentru grăsimi și carbohidrați dovezile dau intervale, iar noi le păstrăm ca intervale. Pentru pregătirea de competiție, Roberts et al. [4] sugerează grăsimi în proporție de 10 până la 25% din calorii (sportivii în general sunt observați la 20 până la 35%) și carbohidrați de 2 până la 5 g/kg, o cantitate realistă, notând că un aport foarte scăzut de carbohidrați în timpul unui deficit poate afecta antrenamentul. De asemenea, avertizează împotriva aporturilor foarte scăzute de grăsimi. Caloriile rămase după proteine și grăsimi merg la carbohidrați:

C  =  G−4P−9F4(5)C \;=\; \frac{G - 4P - 9F}{4} \tag{5}

unde GG este obiectivul caloric, PP și FF sunt proteinele și grăsimile în grame, iar factorii 4 și 9 sunt caloriile pe gram de proteină sau carbohidrat și, respectiv, de grăsime.

De ce macronutrienții au nevoie de limite

Regulile în grame pe kilogram funcționează bine la niveluri calorice normale și se strică la cele scăzute. La un obiectiv scăzut, cantități fixe de proteine și grăsimi pot consuma aproape tot bugetul și nu lasă nimic pentru carbohidrați, sau pot ajunge chiar să depășească obiectivul. Așadar este mai sigur să stabilim proteinele în grame pe kilogram, să limităm proteinele și grăsimile la o pondere din calorii și să păstrăm un prag minim pentru carbohidrați de aproximativ 2 g pe kilogram, luând caloriile din grăsimi când este nevoie. Suma macronutrienților nu depășește niciodată obiectivul caloric. Limitele exacte sunt alegerea noastră în cadrul intervalelor publicate.

Rezultate

DeciziaCe facemCât de bine este susținută
Energia de repausMifflin–St Jeor [1], [2]Bine susținută; eroare individuală de câteva procente
Multiplicatorul de activitateNiveluri din intervalele FAO/OMS/UNU [3]Intervalele sunt susținute; valorile din interiorul lor sunt alegerea noastră
Corecția în timpul dieteiCâteva procente sub formulăDirecția este susținută [8]; mărimea nu provine dintr-un studiu controlat
Ritmul de scădereO pondere din masa corporală pe săptămână, scalată cu IMCBazat pe studii cu sportivi slabi [4], [5]; scalarea cu IMC este extrapolarea noastră
Surplusul pentru creșterea în greutateUn surplus modest de câteva sute de kcalAlegerea noastră; dovezile pentru cel mai bun surplus sunt limitate
Deficitul zilnicPlafonat la 1 000 kcalCorespunde recomandărilor generale [10]; peste limita recomandată pentru păstrarea mușchilor [6]
Cel mai mic obiectiv caloric1 200 kcal (femei) și 1 500 kcal (bărbați)O convenție obișnuită [10]
Disponibilitatea energetică (femei)Obiectivul nu sub 30 kcal pe kg de masă fără grăsime plus energia antrenamentuluiSusținută pentru femei [4]; masa fără grăsime și energia antrenamentului sunt estimări
ProteineAproximativ 2 g/kg, plafonate ca pondere din caloriiBine susținute [4], [7]
Grăsimi și carbohidrațiPonderi plafonate; carbohidrați de cel puțin 2 g/kgIntervale din [4]; plafoanele noastre se încadrează în ele

Cum folosim aceasta în MuscleTiger

În timpul configurării, aplicația cere obiectivul, vârsta, înălțimea, greutatea, greutatea-țintă și activitatea (poate citi activitatea din Apple Health) și calculează obiectivul caloric și macronutrienții în această ordine: energia de repaus, activitatea, ritmul, limitele, apoi proteinele, grăsimile și carbohidrații. Prognoza greutății pe care o vezi este construită pe același ritm și pe aceeași densitate energetică, așa că ținta și prognoza coincid.

Pentru femei, obiectivul respectă și disponibilitatea energetică: deficitul este redus, iar obiectivul nu coboară sub nivelul pe care cercetările îl leagă de tulburările menstruale. Obiectivul este un punct de plecare: după ce ai înregistrat suficiente cântăriri și mese, aplicația îl corectează cu datele tale.

Vezi MuscleTiger

Concluzii

Limitele acestei note. Cea mai mare parte a dovezilor despre ritm și macronutrienți provine de la sportivi slabi și din studii scurte, iar noi am aplicat-o la populația generală. Nevoile individuale diferă. Aceasta este informație generală și nu înlocuiește sfatul medical; dacă ai o afecțiune medicală, ești gravidă sau ai un istoric de tulburări alimentare, discută cu un medic înainte să restricționezi caloriile.

Surse

  1. Mifflin MD, St Jeor ST, Hill LA, Scott BJ, Daugherty SA, Koh YO. A new predictive equation for resting energy expenditure in healthy individuals. Am J Clin Nutr 1990;51:241–7. doi:10.1093/ajcn/51.2.241
  2. Frankenfield D, Roth-Yousey L, Compher C. Comparison of predictive equations for resting metabolic rate in healthy nonobese and obese adults: a systematic review. J Am Diet Assoc 2005. doi:10.1016/j.jada.2005.02.005
  3. FAO/WHO/UNU. Human energy requirements: report of a joint expert consultation. FAO Food and Nutrition Technical Report Series 1, 2004; chapter 5, Table 5.3. fao.org
  4. Roberts BM, Helms ER, Trexler ET, Fitschen PJ. Nutritional recommendations for physique athletes. J Hum Kinet 2020;71:79–108. free full text (PMC) · doi:10.2478/hukin-2019-0096
  5. Garthe I, Raastad T, Refsnes PE, Koivisto A, Sundgot-Borgen J. Effect of two different weight-loss rates on body composition and strength and power-related performance in elite athletes. Int J Sport Nutr Exerc Metab 2011;21:97–104. doi:10.1123/ijsnem.21.2.97
  6. Murphy C, Koehler K. Energy deficiency impairs resistance training gains in lean mass but not strength: a meta-analysis and meta-regression. Scand J Med Sci Sports 2022. doi:10.1111/sms.14075
  7. Morton RW, Murphy KT, McKellar SR, et al. A systematic review, meta-analysis and meta-regression of the effect of protein supplementation on resistance training-induced gains in muscle mass and strength in healthy adults. Br J Sports Med 2018. doi:10.1136/bjsports-2017-097608
  8. Leibel RL, Rosenbaum M, Hirsch J. Changes in energy expenditure resulting from altered body weight. N Engl J Med 1995;332:621–8. doi:10.1056/NEJM199503093321001
  9. Breit MJ, Pan Z, et al. Using time-weighted averages of total daily energy expenditure to estimate energy intake during a weight loss intervention. Obesity 2025;33:2093–102. doi:10.1002/oby.70008
  10. Poston WSC 2nd, Foreyt JP. Successful management of the obese patient. Am Fam Physician 2000;61(12):3615–22; a review that reproduces the calorie ranges of the NHLBI obesity guideline (1998). aafp.org
  11. Boer P. Estimated lean body mass as an index for normalization of body fluid volumes in humans. Am J Physiol 1984;247:F632–6. doi:10.1152/ajprenal.1984.247.4.f632