Note de cercetare MuscleTiger · Nr. 4
Calculează-ți TDEE-ul real: estimarea consumului de energie din greutate și jurnalul alimentar
Un calculator de calorii îți transformă înălțimea, greutatea, vârsta și activitatea într-o țintă zilnică în câteva secunde. Pentru mulți oameni numărul este aproape corect; pentru alții diferă cu câteva sute de calorii pe zi, iar formula nu poate spune în care grup te afli. Jurnalul alimentar și greutatea ta de-a lungul câtorva săptămâni pot: împreună arată ce a făcut corpul tău de fapt cu mâncarea.
Pe scurt
Pe parcursul câtorva săptămâni, caloriile pe care le mănânci minus energia stocată sau pierdută ca greutate corporală sunt egale cu caloriile pe care le arzi. O aplicație poate folosi asta pentru a corecta o formulă cu datele tale. În simularea noastră, estimarea corectată bate formula după aproximativ șase săptămâni (eroarea tipică 110–120 kcal/zi față de 160–170). În săptămânile 2 până la 4 ale unei diete noi poate fi mai slabă, pentru că pierderea timpurie de apă este confundată cu pierdere de grăsime; aplicația estimează acum separat apa și glicogenul, ceea ce elimină cea mai mare parte din problemă atunci când schimbarea apei urmează planul, deși nu în cel mai dur caz. Cel mai bun atribut al ei este consecvența, iar precizia este modestă: dacă subînregistrezi constant o parte din mâncare, ținta corectată compensează, iar deficitul real rămâne aproape de plan.
Această notă este despre pasul de după formulă. Nota despre prognoză arăta că cântarul este zgomotos și că o estimare standard a consumului zilnic de energie este, de obicei, greșită cu aproximativ 5% sau mai mult. Aici ne întrebăm ce se poate face în privința asta cu date pe care omul le adună deja: greutate și mâncare. Explicăm principiul și ecuațiile, descriem cum funcționează ținta adaptivă de calorii din MuscleTiger și o testăm într-o simulare, inclusiv unde eșuează: am găsit o slăbiciune în versiunea actuală în timp ce scriam aceste rânduri. Cifrele provin din studii publicate, enumerate la final; acolo unde calculăm sau simulăm ceva noi înșine, o spunem.
1. O formulă este un început bun și un sfârșit incert
Cel mai răspândit punct de plecare este ecuația Mifflin–St Jeor. Ea a fost ajustată pe 498 adulți sănătoși cu vârsta între 19 și 78 de ani, la care metabolismul de repaus a fost măsurat prin calorimetrie indirectă [1]:
unde este greutatea în kilograme, înălțimea în centimetri și vârsta în ani; rezultatul este în kcal pe zi, în repaus. O revizuire sistematică a celor patru ecuații cel mai des folosite în practică (Harris–Benedict, Mifflin–St Jeor, Owen și ecuațiile OMS/FAO/UNU) a considerat Mifflin–St Jeor cea mai fiabilă: se încadra în 10% din valoarea măsurată la mai mulți oameni decât orice altă ecuație și avea cel mai îngust interval de eroare [2]. Aceeași revizuire este la fel de clară în privința limitei: ea enumeră „erori semnificative” atunci când ecuațiile sunt aplicate la persoane individuale și recomandă măsurarea metabolismului de repaus prin calorimetrie indirectă atunci când eroarea contează. Pentru cineva care arde cu adevărat 1 700 kcal/zi în repaus, „în limita a 10%” înseamnă orice valoare între 1 530 și 1 870.
Metabolismul de repaus este doar o parte din total. Pentru a obține consumul zilnic, îl înmulțești cu un factor de activitate pe care trebuie să-l alegi, iar o categorie „ușor activ” acoperă săptămâni foarte diferite. Hall et al. [3] spun că și o estimare bună a consumului este de obicei greșită cu aproximativ 5% din valoarea reală, uneori mai mult. Pentru o persoană care arde 2 600 kcal/zi, asta înseamnă 130 kcal, sau 260 kcal la 10%. Pare puțin lângă o masă, dar se adună: în prima notă am calculat că o eroare de 100 kcal/zi mută greutatea la care ajungi în final cu aproximativ 4.5 kg.
2. Ideea: lasă corpul să facă măsurarea
Energia se conservă. Pe o perioadă de timp, energia pe care o mănânci fie intră în rezervele corpului, fie se arde. Dacă greutatea corporală se schimbă cu pe parcursul zile, rezervele s-au schimbat cu aproximativ kcal, deci
unde este consumul zilnic mediu, este aportul zilnic mediu, iar este valoarea energetică a unui kilogram de modificare a greutății. Cercetătorii folosesc aceeași contabilitate, în sens invers, ca metodă de referință: măsoară consumul cu apa dublu marcată și adaugă schimbarea rezervelor energetice ale corpului pentru a afla ce au mâncat de fapt oamenii [9]. Modelarea matematică a greutății este menționată și ea drept o cale mai nouă de a estima aportul real în cercetarea obezității, pentru că auto-raportările nu sunt de încredere [7].
Versiunea doar pe baza greutății a fost testată. Sanghvi et al. [11] au luat 140 de persoane care au mâncat mai puțin timp de doi ani și au comparat schimbarea aportului obținută prin metoda apei dublu marcate cu cea dintr-un model ale cărui singure intrări erau datele demografice și greutățile repetate. În medie, modelul se afla în 40 kcal/zi de valoarea de referință, deci principiul se susține pentru grupuri pe parcursul lunilor. Pentru indivizi este mult mai slab: diferența pătratică medie a fost de 215 kcal/zi, cele mai multe valori se încadrau în 132 kcal/zi, dar limitele de acord se întindeau pe aproximativ 800 până la 1 000 kcal/zi, iar autorii înșiși recomandă prudență cu orice valoare individuală. Comparația lor a folosit intervale de șase luni și greutăți lunare, deci spune puțin despre primele săptămâni, de unde începe secțiunea următoare.
3. Patru lucruri care îl fac dificil
Ecuația (2) are trei intrări, fiecare cu propriul tip de eroare, iar consumul în sine nu este constant. Împreună, asta face patru probleme.
Trendul greutății este zgomotos, iar o eroare mică în el devine o eroare mare în calorii
Un kilogram pe săptămână corespunde cam la 1 100 kcal/zi (calculul nostru: 7 700 kcal/kg împărțit la 7 zile). O eroare de doar ±0.1 kg/săptămână în trend înseamnă deci cam ±110 kcal/zi în estimare. Prima notă a arătat cât de mult se mișcă cântarul din motive fără legătură cu grăsimea, de aceea o singură pereche de citiri nu folosește la nimic aici. Aplicația folosește în schimb un filtru care estimează trendul și panta lui împreună (vezi secțiunea 4).
Factorul de conversie nici el nu este exact. Un kilogram de țesut pierdut conține între aproximativ 1 800 kcal (țesut slab) și 9 400 kcal (grăsime) [3], iar modelul dinamic al lui Chow și Hall folosește 9 100 kcal/kg efectivi [4]. În estimator folosim convenționalii 7 700, iar în simularea de mai jos lăsăm persoana simulată să urmeze modelul de 9 100. La o pierdere de 0.5 kg/săptămână cei doi factori diferă cu aproximativ 100 kcal/zi, deci doar asta împinge estimarea cu 80 până la 100 kcal/zi mai jos la cineva care slăbește. Am lăsat această nepotrivire în simulare, ca rezultatele să includă eroarea pe care o avem de fapt.
Scăderea timpurie a apei seamănă cu pierderea de grăsime
În primele una-două săptămâni ale unei diete, un kilogram sau două de glicogen și apa legată de el pot părăsi corpul fără nicio pierdere de grăsime [10]. Studiile controlate pun cifre pe asta. La 19 adulți cu obezitate, internați într-o unitate metabolică, o reducere de 30% a caloriilor timp de șase zile a scos 1.3 kg când aportul de carbohidrați a fost menținut și 1.85 kg când a fost redus, în timp ce pierderea măsurată de grăsime a fost doar de 0.46 și 0.25 kg [13]. Trecerea bărbaților pe o dietă cetogenă cu aceleași calorii a scos încă 1.6 kg în 15 zile, cu aproape nicio pierdere de grăsime [14]. La 800 kcal pe zi timp de zece zile, apa a reprezentat 37% din greutatea pierdută la o dietă mixtă și 61% la una cetogenă [15]. Cea mai mare parte din acea greutate este apă și glicogen, care nu conțin aproape deloc energie, dar ecuația (2) nu poate ști asta. Dacă 1.5 kg dispar în zece zile, estimarea brută vede o pierdere de 0.15 kg pe zi și o interpretează ca aproximativ 1 150 kcal/zi de consum suplimentar (calculul nostru: 0.15 × 7 700). Netezirea diluează efectul, dar nu îl elimină. Autorii metodei doar pe baza greutății descriu același lucru: la trei pacienți internați, care consumau 800 kcal pe zi, pierderea rapidă inițială a făcut metoda să supraestimeze schimbarea aportului, pentru că nu ține cont de apa din corp, iar ea a devenit precisă abia după această fază [12]. Acesta este principalul motiv pentru care estimarea este slabă la începutul unei diete, iar noi o măsurăm mai jos.
ACTUALIZARE
Ținta adaptivă de calorii estimează acum separat apa și glicogenul. Ea tratează citirea cântarului ca țesut plus apă. Estimarea apei pornește de la planul tău: deficitul caloric, carbohidrații din macronutrienții tăi și nivelul tău de antrenament. O persoană care nu ține dietă și nu are nicio schimbare a carbohidraților pornește cu aproape nicio modificare așteptată, ceea ce se potrivește unui atlet experimentat la menținere. Cântăririle tale corectează apoi estimarea: trendul lent este o schimbare a țesutului, iar cât de departe se află cântarul de acel trend este apă, glicogen și mâncare din stomac. Ecuația energetică folosește acum doar trendul țesutului. Estimarea se folosește doar în interiorul calculului caloriilor. Nu ți-o arătăm sub formă de grafic, pentru că doar cântarul nu poate măsura apa în mod fiabil.
Mărimea efectului urmează studiile controlate citate mai sus [13]–[15]. Cât ajută în simulare este în secțiunea 5.
Jurnalele alimentare sunt părtinitoare, iar părtinirea este cea mai mare necunoscută
Oamenii notează mai puțin decât mănâncă. Într-un studiu clasic, pacienți obezi care spuneau că nu pot slăbi sub 1 200 kcal/zi au fost măsurați timp de două săptămâni: consumul lor de energie era în 5% față de ce se prevede pentru compoziția corporală, dar subraportau alimentația cu 47 ± 16% și supraraportau activitatea fizică cu 51 ± 75% [6]. Au fost zece persoane, un grup mic și selectat, dar direcția s-a confirmat: o revizuire notează că la persoanele cu obezitate, aderența auto-raportată la o prescripție calorică subestimează de obicei aportul cu 30% până la 50% față de apa dublu marcată [7]. O analiză ulterioară a 221 de adulți dintr-un sondaj britanic a găsit un aport raportat mult sub consumul măsurat, cu mai multă subraportare la persoanele cu IMC de obezitate, la cele mai active și la cele mai tinere; după ce datele au fost scalate la masa corporală, obezitatea în sine nu mai prezicea mai multă subraportare la adulții cu greutate stabilă [8]. Deci cât de mare este părtinirea și cine o are cel mai mult rămân subiecte discutate. Existența ei, în schimb, nu este contestată.
Consumul de energie se modifică de la sine
A patra problemă nu este cauzată de ecuația (2), dar trebuie acceptată: consumul de energie scade în timpul pierderii în greutate mai mult decât ar explica corpul mai mic. La persoanele care și-au menținut greutatea cu cel puțin 10% sub greutatea lor obișnuită, consumul total a fost mai mic cu 6 ± 3 kcal pe kilogram de masă fără grăsime pe zi la cei care nu fuseseră niciodată obezi și cu 8 ± 5 la cei care fuseseră [5]. În timpul unei diete, o estimare din ultimele câteva săptămâni descrie deci ce arzi acum, ceea ce poate diferi de ce ardeai la început.
4. Ce face aplicația, pas cu pas
Ținta adaptivă de calorii din MuscleTiger rulează următoarea buclă. Descriem logica și lăsăm deoparte valorile de reglaj.
- Pornește de la formulă. Mifflin–St Jeor înmulțit cu un factor de activitate, ajustat ușor în jos pentru persoanele care slăbesc, pentru că se știe că formulele supraestimează în timpul unei diete. Mărimea acestei ajustări este alegerea noastră; niciun studiu controlat nu o furnizează.
- Filtrează greutatea. Un filtru Kalman estimează împreună greutatea ta de țesut, rata ei de schimbare și apa acumulată, din citirile zgomotoase. Estimarea inițială a ratei provine din planul tău, iar datele tale preiau controlul pe măsură ce se acumulează. Estimarea inițială a apei provine tot din plan (vezi actualizarea din secțiunea 3). Citirile foarte departe de trend sunt eliminate ca valori aberante, iar citirile de după un somn slab sau un stres ridicat contează mai puțin, pentru că acele zile tind să conțină mai multă apă. Ultima regulă este o alegere de design pe care nu am măsurat-o.
- Calculează media aportului. În fiecare zi luăm media ultimei săptămâni de aport înregistrat, folosind doar zilele a căror înregistrare pare completă. Dacă lipsesc prea multe zile, estimarea rămâne unde era.
- Aplică ecuația (2) zilnic. Estimarea brută este aportul mediu recent minus valoarea energetică a ratei filtrate de schimbare a greutății.
- Netezește-o. Estimarea consumului se mișcă doar o parte din drum spre valoarea brută de azi:
unde este media recentă a aportului înregistrat, este rata filtrată de schimbare în kg/zi, iar este o fracțiune mică. Un mic face ca estimarea să uite încet informația veche, astfel încât media se face pe ultima săptămână sau două, în loc să urmărească fiecare zi.
- Transformă-o în țintă. Caloriile recomandate sunt estimarea, plus energia medie a exercițiilor tale, minus deficitul (sau plus surplusul) pe care îl cere obiectivul tău. Rezultatul este păstrat într-o marjă în jurul țintei bazate pe formulă și nu scade niciodată sub un prag de siguranță. Dacă te antrenezi și greutatea ta este practic constantă, aplicația îți menține caloriile în loc să le reducă; aceasta este o alegere pentru persoanele care fac recompoziție corporală și nu are în spate un prag bazat pe dovezi. Ținta se recalculează la fiecare câteva zile din ultima lună și doar când există suficiente cântăriri în acea fereastră.
5. Funcționează? O simulare
Nu avem o măsurătoare de laborator a consumului pentru utilizatorii noștri, deci nu putem spune cât de precisă este funcția în viața reală. Ce putem face este să simulăm oameni pentru care cunoaștem adevărul și să rulăm aceeași logică asupra lor. Simularea este a noastră: arată ce poate face metoda în condiții declarate și nu spune nimic despre ce a făcut pentru vreo persoană reală.
Persoana simulată. Un adult de 90 kg, care arde într-adevăr 2 600 kcal/zi și urmează modelul dinamic al lui Chow și Hall [4] (9 100 kcal/kg, consumul crește cu 22 kcal pe kilogram de greutate corporală). Ea își propune un deficit de 500 kcal/zi. Estimarea formulei despre consumul ei este greșită cu o cantitate aleatoare, cu o abatere standard de 10%. Aportul ei zilnic variază cu 15% în jurul planului; ea notează cu o eroare aleatoare de 10% pe zi și nu notează în 15% din zile; se cântărește în patru zile din cinci. Citirea cântarului este greutatea reală plus un ritm săptămânal de 0.3 kg, zgomot aleator de 0.6 kg și, în primele zece zile aproximativ, o scădere de 1.5 kg a apei și glicogenului, care nu conține energie. Am rulat 1 500 de persoane simulate pentru fiecare setare.
Acuratețea estimării consumului
Tabelul compară eroarea absolută mediană a formulei cu cea a estimării din jurnale și greutate, pentru 1 500 de persoane simulate care continuă să mănânce conform planului inițial și notează fără o părtinire sistematică.
| Săptămâna | 1 | 2 | 3 | 4 | 6 | 8 |
|---|---|---|---|---|---|---|
| Doar formula, eroarea mediană (kcal/zi) | 182 | 179 | 175 | 172 | 168 | 161 |
| Jurnale și greutate, eroarea mediană (kcal/zi) | 182 | 233 | 311 | 289 | 110 | 120 |
| Același lucru fără scăderea de apă | 171 | 162 | 138 | 117 | 121 | 110 |
| În ±100 kcal: formula | 28% | 29% | 29% | 30% | 31% | 31% |
| În ±100 kcal: jurnale și greutate | 28% | 22% | 15% | 13% | 47% | 42% |
Trei lucruri ies în evidență. În săptămâna 1 cele două sunt identice, pentru că aplicația nu schimbă nimic până nu are date suficiente. În săptămânile 2 până la 4 estimarea corectată este mai slabă decât formula: pierderea timpurie de apă o împinge în sus, iar al treilea rând arată că fără scăderea de apă ar fi deja mai bună până în săptămâna 3. Din săptămâna 6 câștigă: o eroare tipică de 110 până la 120 kcal/zi față de 160 până la 170, iar ponderea celor care se încadrează în 100 kcal de adevăr crește de la aproximativ 30% la peste 40%.
După actualizare: modelarea apei
Tabelul de mai sus descrie versiunea fără estimare a apei. Am rulat un nou grup de persoane simulate prin ambele versiuni, în cinci situații. În prima, toți pierd cei 1.5 kg de apă presupuși mai sus, indiferent de plan, care este cazul cel mai dur. În următoarele două, apa pierdută urmează planul: crește odată cu deficitul caloric și cu reducerea carbohidraților, ca în studii, astfel încât un plan tipic pierde aproximativ un kilogram într-o săptămână sau două. Ultimele două sunt o persoană fără deficit, de exemplu un atlet experimentat la menținere, și o persoană a cărei apă nu se schimbă deloc. Cifrele sunt eroarea mediană a estimării consumului, în kcal/zi.
| Situația | Versiunea | Săptămâna 1 | 2 | 3 | 4 | 6 | 8 |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Doar formula (toate situațiile, în câteva kcal) | – | 174 | 169 | 167 | 166 | 162 | 160 |
| 1.5 kg de apă pentru toți | înainte | 175 | 223 | 299 | 273 | 107 | 118 |
| după | 175 | 192 | 215 | 203 | 106 | 116 | |
| Plan tipic, apa urmează deficitul și carbohidrații | înainte | 175 | 152 | 145 | 119 | 113 | 109 |
| după | 175 | 147 | 128 | 112 | 112 | 109 | |
| Plan cu o reducere mare a carbohidraților | înainte | 175 | 176 | 182 | 145 | 113 | 108 |
| după | 175 | 158 | 139 | 117 | 112 | 108 | |
| Fără deficit (menținere) | înainte | 174 | 158 | 143 | 124 | 113 | 115 |
| după | 174 | 158 | 143 | 123 | 112 | 114 | |
| Dietă, dar fără nicio schimbare a apei | înainte | 175 | 166 | 141 | 122 | 115 | 119 |
| după | 175 | 189 | 173 | 145 | 115 | 116 |
Acolo unde există o schimbare a apei și ea urmează planul, versiunea cu estimare a apei este mai bună în săptămânile 2 până la 4 și nu este mai slabă mai târziu, iar în cazul tipic este mai bună decât formula din săptămâna 2. Pentru cineva fără deficit, nu schimbă nimic, ceea ce ne dorim. În cazul cel mai dur ajută mult (de la 299 la 215 în săptămâna 3), dar rămâne peste formulă în săptămânile 2 până la 4, deci prima lună rămâne provizorie. Costul apare în ultimul rând: când o persoană ține dietă, iar apa ei nu se mișcă, estimarea așteaptă o schimbare care nu vine și pierde aproximativ 20 până la 30 kcal/zi în săptămânile 2 și 3. Mărimea efectului apei în model provine din cele trei studii controlate de mai sus și este ajustată de noi la cifrele lor, deci este o calibrare și nu a fost niciodată măsurată la utilizatorii MuscleTiger.
Cum se compară cu alte moduri de a cunoaște consumul
Cifrele de mai jos provin din studii diferite, care măsoară lucruri diferite, deci nu sunt un clasament comparabil punct cu punct. Arată ordinul de mărime în care lucrează fiecare metodă.
| Metoda | Ce raportează sursa | Sursa |
|---|---|---|
| Doar ecuația (Mifflin–St Jeor) | În 10% din energia de repaus măsurată la mai mulți oameni decât celelalte ecuații comune; estimarea tipică a consumului este greșită cu aproximativ 5% | [2], [3] |
| Doar jurnalul alimentar | Aport subraportat cu 30–50% la persoanele cu obezitate (47 ± 16% într-un grup rezistent la dietă) | [7], [6] |
| Model bazat pe greutate, față de apa dublu marcată | Schimbarea aportului: media în 40 kcal/zi; diferența RMS individuală 215 kcal/zi | [11] |
| Apa dublu marcată în sine | Aproximativ ±5% eroare a metodei; testele repetate pe o persoană variază de obicei cu aproximativ ±150 kcal/zi; estimările făcute din mai puține măsurători concordă cu setul complet în limitele 121–275 kcal/zi (limite de 95%) | [9] |
| Simularea noastră: jurnale și greutate, săptămânile 6–8 | Eroare mediană 110–120 kcal/zi, față de 160–170 pentru formulă | această notă |
Citite împreună, o eroare tipică de 100 până la 200 kcal/zi este cam unde ajunge orice metodă practică, inclusiv cea de laborator. De aceea prezentăm cifra corectată ca estimare cu o marjă. Cifra noastră simulată este și cea mai favorabilă dintre cele cinci rânduri: o persoană constantă, care se cântărește des și notează regulat, ceea ce rar se întâmplă în viața reală.
Ce face o părtinire constantă a înregistrării
Cea mai utilă proprietate a metodei ține de modul în care tratează o părtinire pe care nu o vezi. Să presupunem că în fiecare zi înregistrezi o parte mai puțin decât mănânci de fapt și nu știi asta. Simulăm oameni care urmează ținta pe care o primesc, deci ținta influențează ce mănâncă, și comparăm două configurații cu același plan: o țintă fixată de formulă și o țintă corectată de jurnale și greutate.
| Alimentație nenotată | Deficit real, țintă după formulă | Deficit real, țintă corectată | Greutate pierdută în 8 săptămâni, formulă / corectată |
|---|---|---|---|
| 0% | 446 (281–614) | 397 (281–500) | 2.8 kg / 2.2 kg |
| 10% | 250 (73–438) | 477 (354–583) | 1.5 kg / 1.9 kg |
| 20% | −32 (−244–193) | 581 (464–695) | −0.2 kg / 1.5 kg |
| 30% | −366 (−593–−132) | 674 (581–748) | −2.3 kg / 1.0 kg |
Când notezi cu 20% mai puțin din mâncare, rămâi cu un deficit real aproape de zero, cu o țintă fixată de formulă: mănânci ceea ce jurnalul numește „2 100” și nu slăbești. Este același tipar ca la pacienții rezistenți la dietă de mai sus [6] și corespunde a ceea ce mulți oameni relatează când li se spune că trebuie să mănânce mai mult decât spun. Ținta corectată păstrează deficitul real aproape de plan pentru că este exprimată în aceleași unități ca jurnalul, iar motivul este aritmetic. Înainte ca greutatea să se fi schimbat, estimarea corectată a consumului este aportul înregistrat al unei persoane la menținere, . Ținta este atunci , deci ceea ce mănâncă de fapt persoana este , iar deficitul real este
Pentru , și rezultă 625 pentru ținta corectată și −25 pentru ținta formulei, care sunt valorile de start ale simulării. Pe măsură ce trendul greutății ajunge din urmă, deficitul corectat se relaxează de la spre , de aceea Figura 1 arată 581 la 20%, iar valoarea de start era 625. Pe scurt, un obicei constant, prea mic sau prea mare, este absorbit atât timp cât rămâne constant. O părtinire care se schimbă de la o săptămână la alta nu poate fi absorbită în acest fel, iar acesta este cazul realist.
Rezultate
| Întrebare | Formula | Jurnale și greutate |
|---|---|---|
| Eroarea tipică a consumului, simulată, săptămânile 6–8 | 160–170 kcal/zi | 110–120 kcal/zi |
| Eroarea tipică în săptămânile 2–4 ale unei diete noi | aproximativ 170 kcal/zi | 220–300 kcal/zi fără estimare a apei în cazul cel mai dur; 190–215 cu ea; 110–150 cu ea pentru un plan tipic |
| Deficitul real când 20% din mâncare nu este notată, plan de 500 kcal/zi | aproximativ 0 (−32) | 581 |
| Eroarea din folosirea a 7 700 kcal/kg acolo unde corpul se comportă ca 9 100 kcal/kg | niciuna | aproximativ 80–100 kcal/zi la o pierdere de 0.5 kg/săptămână |
| Ponderea celor aflați în 100 kcal de adevăr în săptămâna 8 | 31% | 42% |
Cum folosim asta în MuscleTiger
Ținta adaptivă de calorii face parte din MuscleTiger Premium. Urmează bucla din secțiunea 4: un start de la formulă, un trend al greutății filtrat cu Kalman, aportul recent înregistrat și ecuația (3). Are nevoie de câteva săptămâni de cântăriri regulate și de jurnale alimentare destul de complete înainte să schimbe ceva, se recalculează la fiecare câteva zile și îți menține caloriile constante când te antrenezi și greutatea ta este stabilă.
Scriind această notă, am găsit o slăbiciune pe care simularea a făcut-o vizibilă: prima versiune nu avea un tratament special pentru scăderea timpurie de apă, deci pentru cineva care începe o dietă estimarea din săptămânile 2 până la 4 putea ieși prea mare, iar ținta putea urca o vreme. Între timp am adăugat estimarea apei descrisă în secțiunea 3. Ea elimină cea mai mare parte din problemă în simularea noastră, dar nu toată în cazul cel mai dur, așa că tratează cifra adaptivă din prima lună a unei diete noi drept provizorie și judecă progresul după trend, pe patru până la șase săptămâni.
Concluzii
- Formula este un început, iar datele tale o pot îmbunătăți. Aportul minus schimbarea în greutate măsoară consumul fără laborator, iar un model bazat doar pe greutate a potrivit în medie metoda de referință, în limita a 40 kcal/zi [11]. Are nevoie de săptămâni de date.
- Nu citi prima lună a unei diete drept metabolism. Pierderea timpurie include apă care nu conține energie, iar o estimare care o tratează drept grăsime va crede că arzi mai mult decât arzi de fapt. Fără o estimare a apei, versiunea noastră simulată a fost mai slabă decât formula în săptămânile 2 până la 4 în cazul cel mai dur; cu ea, diferența se micșorează mult, iar pentru un plan tipic dispare.
- După aproximativ șase săptămâni, estimarea corectată este mai bună. În simulare, o eroare tipică de 110–120 kcal/zi față de 160–170 pentru formulă și 42–47% dintre persoane în 100 kcal de adevăr față de aproximativ 31%.
- Fii consecvent; notarea perfectă nu este necesară. O obișnuință constantă de a nota prea puțin este absorbită de o țintă corectată din propriile tale date, în timp ce o țintă fixă de formulă o transformă într-un deficit de zero. Notează în același fel în fiecare zi și cântărește-te în majoritatea zilelor, în condiții similare.
- Orice estimare este un interval. O eroare realistă este de 100 până la 200 kcal/zi pentru orice metodă practică, iar simularea noastră presupune o persoană constantă, care se cântărește des și notează regulat. Viața reală este mai zgomotoasă.
Limitele acestei note. Tot ce se află în secțiunea 5 este o simulare cu parametri aleși de noi. Nu a fost testată cu apă dublu marcată sau cu alte măsurători reale ale consumului la utilizatori reali, iar pierderea de apă, variația zilnică de 15% a aportului și eroarea de 10% a formulei sunt presupuneri. Mărimea efectului apei este ajustată la trei studii controlate de câteva zile până la câteva săptămâni și poate fi diferită la persoanele care își schimbă mâncarea doar puțin sau care încep să se antreneze în același timp. Persoana simulată urmează un model mediu publicat al greutății [4] și nu reprezintă niciun individ. Nu am simulat toate regulile aplicației: pragul de siguranță, protecția pentru recompoziție corporală și termenul de exercițiu au fost lăsate deoparte. Acesta este un text cu caracter general și nu înlocuiește sfatul medical.
Surse
- Mifflin MD, St Jeor ST, Hill LA, et al. A new predictive equation for resting energy expenditure in healthy individuals. Am J Clin Nutr 1990;51:241–7. doi:10.1093/ajcn/51.2.241
- Frankenfield D, Roth-Yousey L, Compher C. Comparison of predictive equations for resting metabolic rate in healthy nonobese and obese adults: a systematic review. J Am Diet Assoc 2005;105:775–89. doi:10.1016/j.jada.2005.02.005
- Hall KD, Sacks G, Chandramohan D, et al. Quantification of the effect of energy imbalance on bodyweight. Lancet 2011;378:826–37. doi:10.1016/S0140-6736(11)60812-X
- Chow CC, Hall KD. Short and long-term energy intake patterns and their implications for human body weight regulation. Physiol Behav 2014. doi:10.1016/j.physbeh.2014.02.044
- Leibel RL, Rosenbaum M, Hirsch J. Changes in energy expenditure resulting from altered body weight. N Engl J Med 1995;332:621–8. doi:10.1056/nejm199503093321001
- Lichtman SW, Pisarska K, Berman ER, et al. Discrepancy between self-reported and actual caloric intake and exercise in obese subjects. N Engl J Med 1992;327:1893–8. doi:10.1056/nejm199212313272701
- Chao AM, Quigley KM, Wadden TA. Dietary interventions for obesity: clinical and mechanistic findings. J Clin Invest 2021;131(1):e140065. doi:10.1172/JCI140065
- Waterworth SP, Kerr CJ, McManus CJ, et al. Obese individuals do not underreport dietary intake to a greater extent than nonobese individuals when data are allometrically scaled. Am J Hum Biol 2022;34(7):e23743. doi:10.1002/ajhb.23743
- Breit MJ, Pan Z, Ostendorf DM, et al. Using time-weighted averages of total daily energy expenditure to estimate energy intake during a weight loss intervention. Obesity 2025;33:2093–102. doi:10.1002/oby.70008
- Roberts BM, Helms ER, Trexler ET, Fitschen PJ. Nutritional recommendations for physique athletes. J Hum Kinet 2020;71:79–108. text integral gratuit (PMC) · doi:10.2478/hukin-2019-0096
- Sanghvi A, Redman LM, Martin CK, Ravussin E, Hall KD. Validation of an inexpensive and accurate mathematical method to measure long-term changes in free-living energy intake. Am J Clin Nutr 2015;102:353–8. doi:10.3945/ajcn.115.111070
- Hall KD, Chow CC. Estimating changes in free-living energy intake and its confidence interval. Am J Clin Nutr 2011;94:66–74. doi:10.3945/ajcn.111.014399
- Hall KD, Bemis T, Brychta R, et al. Calorie for calorie, dietary fat restriction results in more body fat loss than carbohydrate restriction in people with obesity. Cell Metab 2015;22:427–36. doi:10.1016/j.cmet.2015.07.021
- Hall KD, Chen KY, Guo J, et al. Energy expenditure and body composition changes after an isocaloric ketogenic diet in overweight and obese men. Am J Clin Nutr 2016;104:324–33. doi:10.3945/ajcn.116.133561
- Yang MU, Van Itallie TB. Composition of weight lost during short-term weight reduction. Metabolic responses of obese subjects to starvation and low-calorie ketogenic and nonketogenic diets. J Clin Invest 1976;58:722–30. doi:10.1172/JCI108519